
Am amânat iubirea pe mai târziu, crezând că o voi mai găsi și după un an sau doi.
Am amânat momente, am ridicat ziduri ca să ajungi mai greu la mine, am pus bariere între mine și tine. Am fugit, m-am întors, m-am închis în carapace.
Am complicat relaţia simplă dintre un bărbat și o femeie cu gelozie, neîncredere, teamă.
Am vrut să mai primesc o șansă, să o iau de la capăt, dar în dragoste nu poţi spune: nu acum, mai bine mai târziu, nu sunt pregătită, nu am timp.
În dragoste poţi spune doar mor de nerăbdare: să te sărut, să te strâng la pieptul meu, să te alint, să te răsfăţ, să mă trezesc în braţele tale, să adulmec mirosul tău, să-ţi simt pulsul, să-ţi văd zâmbetul.
În dragoste nu ai răbdare. Nu poţi aștepta nici măcar o altă secundă.
Dacă aș mai primi șansa să mai iubesc încă odată, eu nu aș mai avea răbdare. De fapt chiar și acum mor de nerăbdare să împart cu tine toate acele momente.
Îi atât de plăcut să mori de nerăbdare într-o gară cu o valiză într-o mână și în cealaltă mână o mână peste mână