Final de…

 

La începutul anului am scris că “Provocările îţi testează limitele, te ajută să te descoperi și să te cunoști mai bine. Nicio provocare nu este prea mare ca să nu-i face faţă.”

Îmi promisesem și mă încurajasem că am să fac faţă tuturor provocărilor. A fost un an plin de provocări, nu îmi place să mă plâng și încerc să mă bucur de fiecare zi, dar a trebuit să mă confrunt cu mari probleme de sănătate atât eu cât și persoanele cele mai apropiate. Prima săptămână din an mi-am petrecut-o la telefon încurajând-o pe sora mea că operaţia va avea succes. A doua săptămână eram pe drumuri, căutam cazare într-un alt oraș ce aveam să mă mut cu noul job.

Apoi a urmat o lungă luptă cu o boală care a fost tratată superficial și mi-a adus foarte multe neplăceri. Eram pe punctul de a îmi pierde job-ul și am rămas cu foarte multe datorii.

Am fost foarte tristă când am asistat neputincioasă la atacurile din Paris, Belgia și Istanbul. Am fost atât de revoltată când cei din Uk au votat să iasă din UE. Am plâns când am văzut cum oamenii își pot pierde totul într-o secundă, datorită unor calamităţi, cum au fost numeroasele cutremuri din Italia și nu am înţeles cine a votat cu Donald Trump.

Dar cu toate astea viaţa merge înainte mai ales când ai suportul familiei, a prietenilor, colegilor de muncă.

2016 mi-a adus și lucruri minunate. Publicarea primei mele cărţi (Sărutul îngerilor), aprecieri din partea cititorilor, prietenilor, familiei. Am continuat să scriu pe blog-ul meu personal (Talismanul fericiii) și lucrez la alte proiecte în paralel.

Cu toate că au fost momente de cumpănă mi-am găsit forţa să mă concentrez, să scriu, să citesc, să zâmbesc, să promovez gândirea pozitivă, să încurajez pe ceilalţi din jurul meu, să le fiu alături, să le dedic timpul și suportul meu.

Una din plăcerile cele mai mari pentru mine rămâne călătoritul și mă pot mândri că am descoperit noi orașe, locaţii și am mai adăugat câteva ţări vizitate pe hartă.

Ce îl face atât de special pe 2016? Faptul că m-a făcut mai puternică, că oricât de mult a încercat să mă doborască eu am învins. Că m-a făcut să conștientizez că cel mai preţios dar este sănătatea. Că mi-a întărit relaţia cu mine și cu ceilalţi.

Vă spun un secret: dorinţa mea din acest an s-a îndeplinit. Anul acesta sunt un pic indecisă în privinţa dorinţei, am mai multe, mai am câteva ore să mă hotărăsc   🙂

Aveţi grijă ce dorinţă vă puneţi și gândiţi-vă de ce aveţi cel mai mult nevoie!

Un 2017 liniștit!

Amintiri din copilărie!

Crăciunul era cea mai minunată sărbătoare din an. Totul era desprins dintr-un tablou pictat de cel mai iscusit artist.

Afară era totul acoperit în alb, copii se dădeau cu sania sau cu patinele pe derdeluș, făceau oameni de zăpadă cu chipilii din oale, nas de morcov și ochi din nasturi, iar obrajii lor erau fragezi și roșii ca merele din coșuleţul din pod. Săniile cu zurgălăi erau trase de cai, preotul ce își făcea cale prin nămeţi și ne striga din urmă: “Copii să ascultaţi de părinţi”, iar unul din copii mai năzdrăvani arunca un bulgăre în el și atunci popa uita de datoriile lui ca adult și își retrăia pentru a nu știu câta oară copilăria lui cu noi. Îi ascultam poveștile, îl trăgeam de barbă, crezând poate că e lipită și apoi scoate el din sultană câte un măr, câte o nucă și ne împarte la fiecare în parte.

În urma popii pornesc copii cu colindul, lăsând în urma lor miros de brad și pâine coaptă. Mai spre seară vin cetele de urători, ne sperie măștile lor și ne ascundem sub pat și privim tot spectacolul de acolo.

În casă, brăduţul era împodobit cu ghirlandele pe care le făcusem noi, cu moși crăciuni făcuţi din becuri arse, globuri pictate și trecute apoi prin zahăr să sclipească precum zăpada, bomboane ce în câteva zile va rămâne doar ambalajul.

Mă îndoiam de existenţa lui Moș Crăciun, dar odată a venit la noi în casă și ne-a zis pe nume și toate nebuniile ce le-am făcut noi în acel an. Râdea în hohote, ce se auzeau până la Dumnezeu și îngeri, când îi mai povesteam câtă o năzbâtâie de-a noastră. El se scuza că-i bătrân, că sunt mulţi copii în lumea asta și nu poate să ţină minte chiar totul. Noi îl iertam dar îl făceam să ne promită că va trece pe la noi în fiecare an.

Sărbătorile de iarnă erau magice: ne aduceau colindători în prag, cadouri sub brad, oameni dragi la masă iar dragostea plutea în casă precum fulgii de nea.

Sărbătorile treceau atât de repede și toate dispăreau: brad, colindători, zăpadă, sanie, sorcovă dar în fiecare an se repetau și trăiam această sărbătoare cu aceași intensitate ca și cand ar fi prima oară.

Fragment din cartea: Sărutul îngerilor. Cartea se poate comanda de pe acest site:

http://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/606-716-442-8/Dana-Stancu__Sarutul-ingerilor.html

 

Testul lui Dalai Lama

 

Nu există răspunsuri corecte sau greșite, trebuie doar să fie sincere. La final, vei afla ce fel de persoană ești și care sunt priorităţile tale, de care poate nu ești conștient.

 

Înainte să începi testul, pune-ţi o dorinţă și încearcă să o vizualizezi. Fiţi corecţi și nu trageţi cu ochii la răspunsuri. Ia o foaie și un creion și scrie primul răspuns care îţi vine în minte. Nu ai voie să te răzgândești sau să revii asupra întrebărilor.

Dacă ţi-ai pus dorinţa, poţi începe.

Scrie pe foaie animalele de mai jos, în funcţie de preferinţele tale:

Vacă

Tigru

Oaie

Cal

Porc

Scrie câte un cuvânt care descrie următoarele:

Câine

Pisică

Șoarece

Cafea

Mare

Mai jos ai cinci culori. Fiecare trebuie atribuită unei persoane care este importantă pentru tine și care te cunoaște:

Galben

Portocaliu

Roșu

Alb

Verde

 

Scrie numărul tău preferat și ziua preferată din săptămână.

 

Interpretarea testului:

Prima întrebare reprezintă priorităţile tale în viaţă. Vaca reprezintă cariera, tigrul înseamnă mândria, oaia-dragostea, calul-familia, iar porcul-banii.

A doua întrebare spune câte ceva despre personalitatea ta și a celor dragi. Descrierea câinelui reprezintă personalitatea ta. Pisica se referă la partenerul tău, șoarecele, la a dușmanilor tăi, cafeaua reprezintă viaţa ta amoroasă, iar marea felul în care îţi trăiești viaţa.

A treia întrebare îţi arată ce înseamnă cei dragi pentru tine. Persoana pe care ai asociat-o cu galbenul va fi mereu în mintea ta. Portocaliul este pentru cel pe care îl consideri un prieten adevărat. Roșu, pentru cineva pe care iubești cu adevărat, iar verdele, persoana de care îţi vei aminti toată viaţa.

Numărul pe care l-ai notat reprezintă numărul de persoane pe care le poţi pune să facă testul, iar ziua trecută pe foaie va fi momentul în care ţi se va îndeplini dorinţa.

 

Sursa: http://www.unica.ro

 

 

Promit că…

Prin cuvinte îţi poţi exprima zbuciumul sufletului și îţi poţi liniști pofta de răzbunare.

Au fost momente când m-aș fi luat la ceartă cu oricine, numai să pot spune ce am pe suflet. Au fost momente când am ţipat de neputinţă, când mi-am dorit să mă asculţi dar tu ai întors spatele și nu ai privit în urma ta.

Atunci am înţeles că unele cuvinte rănesc, ofensează, schimbă destine și scriu o altfel de poveste. Am înţeles că trebuie să-mi aleg cu atenţie cuvintele ce le rostesc.

Din acea zi am pornit o călătorie în sufletul meu, nu am mai ţipat după ajutor ci am înșirat cuvintele pe o foaie albă și am scris: “(…) despre oamenii pe care i-am cunoscut, care m-au format, care m-au iubit, preţuit, apreciat și apoi m-au trădat. Despre viaţă, despre realizări, eșecuri și emoţii. Despre mine, despre tine și noi. Despre tot ce ne înconjoară, despre o lume plină de iubire și culoare, despre speranţe, idealuri, vise și iubire. “ (Fragment din cartea Sărutul îngerilor-2016)

Nu-mi plac promisiunile, dar promit că am să continui să scriu indiferent de ce preţ va trebui să plătesc pentru aceste rânduri!

Cartea se poate comanda de pe acest site:

http://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/606-716-442-8/Dana-Stancu__Sarutul-ingerilor.html

 

 

Nu lăsaţi…

Data: 10/01/2010

Situaţia: Nu am răbdare să explic același lucru de mai multe ori, mai ales aceleași persoane.

Emoţii: Nervozitate, furie

Gând: Vreau ca la finalul terapiei să reușesc să-mi controlez furia și să nu mă mai răzbun pe ceilalţi.

Psihoterapeut: Care consideri că este cauza acestei probleme?

Lipsa de răbdare, lipsă de comunicare, lipsă de empatie faţă de ceilalţi.

Psihoterapeut: Dacă măine această problemă ar dispărea cum altfel te vei comporta până acum?

Voi vorbi calm, voi avea răbdare să răspund la toate întrebările, voi fi dispusă să-i explic persoanei până înţelege.

Cu toţii avem pretenţia ca ceilalţi să ne accepte, să ne înţeleagă așa cum suntem cu bune și rele, doar că uneori unele comportamente sunt nocive pentru noi și cei din jur. Ajungem să ne rănim, să-i rănim, să ne închidem în noi, dar uităm să ne întrebăm unde, la cine, cum, de ce, în ce mod ar trebui îndreptată această problemă.

Autocontrolul ne ajută dar specialiștii recomandă ședinţe de terapie ce ne oferă ocazia să ne cunoaștem, să acceptăm că toţi greșim și noi nu facem o excepţie.

Identificaţi  problema, căutaţi soluţii, întrebaţi un specialist, nu lăsaţi să vă distrugă relaţiile!