Etichete

ce_copil_il_poate_refuza_pe_dumnezeu

Îmi amintesc de ziua când am aflat de tragedia acestei familii: mâinile mi s-au înmuiat, corpul a început să-mi tremure și am vrut să ţip: “De ce doamne?”

Nici acum după atâta timp nu reușesc să-mi găsesc cuvintele.

Pe ea o știu de la muncă, o minunăţie de femeie, mereu cu zâmbetul pe buze, binedispusă, sufletistă nu aș fi crezut niciodată că viaţa ei este un calvar. Era victimă a violenţei domestice, da o putem învinovăţi cu ușurinţă sau blama că nu a plecat dintr-o relaţie toxică dar numai ea știe ce bătălii a dus. Poate a sperat că el se va schimba, că este doar o etapă, că nu a fost mereu așa, că este tatăl copilului ei, că îl iubește, că nu și-ar dori să-și crească singură copilul, că îi mai dă șanse, că lucrurile se vor îndrepta, că oamenii dragi nu-i părăsim. Decizia ei a costat-o prea mult! S-a gândit prea mult la el în loc de ea.

Scenariul este același: poliţia este alertată de vecini de ţipetele femeii de neputinţă, de durere, de sfâșâiere. Vin poliţiștii, se deschide proces dar nu îl arestează. La nici două zile scena se repetă. Vecinii alertează din nou poliţia. Ce găsesc poliţiștii la faţa locului? Un copil fără viaţă, omorât de multiple înjunghieri, ea în stare gravă. Procesul este încă în desfășurare. Ambii părinţi au fost arestaţi pentru mai multe investigaţii. Încă nu s-a dat verdictul și nimeni nu știe încă ce s-a întâmplat acolo.

Dacă aș fi părinte aș ști sigur că nu aș putea trăi știind că mâinile, deciziile, furia, neglijenţa, nepăsarea a dus la moartea acestui îngeraș. Pentru că a fi părinte înseamnă o viaţă plină de sacrificii, să-i fii alături la bine și la rău, să-i fii scut, să-i fii sprijin, să-i fii stâlp, să-i arăţi calea cea bună, să nu poţi dormi când nu-l știi acasă, să-ţi faci griji chiar și pentru o banală răceală, să-i oferi ultima bucăţică de pâine, să-i oferi dragoste, să-l ajuţi când îi este greu, dar cel mai important să știe că poate avea încredere în tine, să simtă că niciodată nu-i vei face niciun rău!