femeia-la-30-de-ani[1]

O femeie de treizeci de ani reprezintă irezistibile ispite pentru un tânăr. (…) O tânără domnișoară are prea multe iluzii, prea multă lipsă de experienţă, iar sexul ei este un complice prea puternic al dragostei, pentru ca un tânăr să se poată simţi flatat; pe când o femeie cunoaște întreaga gravitate a sacrificiilor ce trebuiesc făcute. Acolo unde una este atrasă de curiozitate, de ispite străine iubirii, cealaltă se supune unui sentiment temeinic. Una cedează, cealaltă alege. Femeia experimentată, dăruindu-se, pare că oferă mai mult decât pe sine însăși; în vreme ce tânăra domnișoară, ignorantă și încrezătoare, necunoscund nimic, nu poate nici compara, nici aprecia nimic, ea acceptă dragostea și o învaţă. Una ne este dascăl și sfătuitor; cealaltă vrea să înveţe totul și se arată naivă, acolo unde cealaltă este tandră. Cea dintâi nu are decât lacrimi și plăceri, cea de a doua numai voluptăţi și remușcări. Una, prea supusă, vă oferă trista siguranţă a tihnei; cealaltă pierde prea mult timp pentru a nu cere de la dragoste toate miile ei de metamorfoze. O fată nu are decât o singură cochetărie și crede că a spus totul atunci când și-a dat jos hainele; femeia are însă mii de cochetării și se ascunde sub mii de văluri; în sfârșit, ea măgulește toate vanităţile, iar novicea nu alină decât una. De altfel, se răscolesc atâtea șovăieli, atâtea spaime, atâtea temeri, și tulburări, și furtuni la o femeie de treizeci de ani, ce niciodată nu se pot vedea în iubirea unei tinere fete. Femeia la treizeci de ani știe să se facă și tânără fată, să joace toate rolurile, să fie pudică și să devină frumoasă chiar și într-o nenorocire. Între ele două, există incomensurabilă diferenţă de la prevăzut la neprevăzut, de la putere la slăbiciune. Femeia la treizeci de ani satisface totul.

Numai la treizeci de ani o femeie e în stare să cunoască resursele unei atari situaţii. Ea știe, la această vârstă, să râdă, să glumească, să cocheteze, fără să se compromită. Ea are atunci tactul necesar pentru a ataca toate coardele sensibile ale unui bărbat.

La frumoasa vârstă de treizeci de ani culme poetică a vieţii unei femei, ea îi poate cuprinde întregul curs și poate să vadă la fel de bine în trecut ca și în viitor. La treizeci de ani femeile cunosc întregul preţ al iubirii și se bucură de ea cu teama că o vor pierde; atunci sufletul lor este încă frumos de tinereţea care le părăsește, iar pasiunea lor sporește mereu, pe măsură ce viitorul le înspăimântă.

Fizionomia femeilor nu începe decât la treizeci de ani. Până la această vârstă, pictorul nu găsește în chipurile lor decât culori trandafirii și albe, surâsuri și expresii care repetă un același gând, gândul tinereţii și al iubiriii, gând uniform și fără profunzime; la bătrâneţe însă, totul a vorbit în fiinţa femeii, pasiunile s-au încrustat pe chipul său; ea a fost amantă, soţie, mamă: expresiile cele mai violente, de bucurie și de durere, în cele din urmă i-au schimonozit și i-au pocit trăsăturile, i s-au întipărit în mii de riduri, care toate au un limbaj; iar un cap de femeie devine atunci sublim prin groaza lui, frumos prin melancolia lui sau magnific prin liniștea sa.

  • Honoré de Balzac-Femeia la treizeci de ani