“Niciodată să nu le arăţi oamenilor partea ta sensibilă, că acolo va fi locul în care te vor răni.”
Sunt lecţii pe care nu le-am învăţat niciodată și am continuat să merg pe același drum chiar dacă îmi pierdusem speranţa că la capătul tunelului am să găsesc luminiţa.
Sunt oamenii ce i-am întâlnit în momente de viaţă când aveam cea mai mare nevoie de ei și i-am îmbrăţișat cu toată forţa mea și i-am iubit din toată inima mea. Le-am pus sufletul meu în palmă și mi-am încredinţat gândurile, grijile, dorinţele, visele.
Unii dintre ei i-am pierdut pe drum, pentru că doar așa înveţi lecţii de viaţă. Doar așa te redescoperi pe tine și forţele ce se află în interior.
M-a durut enorm numai gândul că am să-i pierd și de aceea am făcut tot posibilul să-i păstrez lângă mine. I-am iubit cu fiecare zi mai mult și mai mult, le-am dăruit cu fiecare zi mai mult și mai mult… dar apoi în timp, mi-am dat seama că acei oameni nu mai au nevoie de mine, că am fost pentru ei o lecţie.
Procesul pierderii unui om drag este sfâșietor. Te doboară durerea, te lasă fără glas, fără energie, îţi lasă în urmă un sac de amintiri și nu știi ce să faci cu ele, te lasă gol pe dinăuntru, te lasă fără speranţă, fără viitor, fără perspectivă.
Se zice că fiecare pierdere vine la pachet cu un alt câștig. Poate libertatea de a fi tu însuţi, de a respira, de a nu mai cără poveri pentru amândoi.
Pe unii i-am lăsat să plece în speranţa că se vor întoarce, pe alţii mi-am dorit să rămână fără să fie nevoiţi să mai plece, altora le-am dat libertatea să aleagă și unii nu mi-au dat opţiuni.
Fiecare om poartă cu sine o poveste.
Fiecare poveste este diferită.
Fiecare om își cară prin viaţă, un suflet…
Ce uneori este acoperit de vânătăi și cicatrici.
Când intri în viaţa unui om întreabă-te cât timp ai de gând să rămâi…