IMG_213680680999127

Mă uit la pozele tale ești neschimbată… Ești aceași fetiţă îmbrăcată în uniforma de școlăriţă, cu codiţe și fundiţe. Nimeni nu putea trece pe lângă tine și să nu-ţi observe ochii tăi mari albaștri, ca cerul, fruntea lată și semnul de pe ea. Erai micuţă (ca și mine) dar energică.

Vestea de astăzi m-a șocat! Cum se poate, un om atât de tânăr, un om atât de iubit, o mamă să plece atât de repede printre noi?

Acum câţiva ani te admiram în rochie de mireasă și cât de încrezătoare erai în tine și în viitor. Câte vise ai lăsat neîndeplinite? Câte planuri netreminate? Câtă iubire neîmpărtășită?

Mă gândesc la oamenii ce ai lăsat în urmă… la părinţi că și-au pierdut draga lor fetiţă, la soţ că și-a pierdut jumătate din el, dar mai ales la fetiţa ta, care va crește fără ca mâinile tale să-i mângâie chipul, care va crește fără ca tu să o pupi de noapte bună, care te va căuta neîncetat prin poze, pe stradă, printre amintiri, va crește fără o mamă.

Cu siguranţă tu o vei veghea de oriunde ai fi, îi vei îndruma pașii și te vei bucura de fiecare reușită.

Dacă viaţa ta ţi se pare nedreaptă, bucură-te că mai ai încă una. Altora nu li se dau alte opţiuni.

Bucură-te chiar dacă nu ai totul, nu ai obţinut totul, nu ai de ajuns, nu ai nimic, nu ai pe nimeni… Bucură-te…de orice: de certuri, de provocări, de noi începuturi, de griji, de probleme… Cum zicea cineva drag mie: “Doar moartea nu are rezolvare, la restul se găsesc soluţii.”

Povestea ei poate fi a noastră. Cu toţii ne putem regăsi în ea. Cu toţii avem un azi, dar unii dintre noi nu mai au și un mâine.

Până și numele îţi era predestinat… să fii acolo printre îngeri!

Drum bun Angelica!