După botez mi-am amintit cu drag de nașii mei de botez. Oameni simpli, dar cu suflet mare. Regretul lor cel mai mare probabil a fost că nu au avut copii. La un moment dat i-au propus părinţilor mei să mă înfiieze, au refuzat categoric. Nu știu dacă mi-aș putea imagina o viaţă, o copilărie fără surorile mele. Toate amintirile frumoase ce le-am adunat împreună.
Nănuţul avea obiceiul să-mi zică “Zoioasa” când eram mică, pentru că eram tot timpul pătată pe hăinuţe, sau aveam picioarele murdare de ţărnă și în păr scaieţi. Ce-i drept mă enerva dar avea dreptate. Mai avea un obicei, mă strângea tare la piept și mă zgâria cu barba lui nebărbierită de săptămâni. În oarecare măsură mă aseamăn cu el pentru că sunt mereu pusă pe șotii și fac mereu glume.
Nănuţa în schimb este o femeie mai domoală, nici vocea nici chipul ei nu s-a schimbat deloc de-a lungul anilor.
Îmi amintesc că de fiecare dată când le pășeam pragul casei, mă așteptau cu braţele deschise, îmi pregăteau pe fugă un pachet să iau cu mine și-mi strecurau sub mână câţiva bănuţi.
Din păcate nănuţul meu a decedat cu câteva zile înainte de ziua mea de naștere în urmă cu 6 ani. A fost cea mai tristă aniversare, poate singura în care în loc să suflu în lumânarea de pe tort am suflat în cele adunate la căpătâiul lui.
Ce trebuie să știţi înainte de a deveni părinţi spirituali?
În primul rând este important să aveţi o relaţie bună cu părinţii, dacă pe parcurs relaţia se deteriorează nu lăsaţi ca mânia să se răsfrângă asupra micuţului/micuţei.
Dacă părinţii v-au ales înseamnă că au văzut un exemplu în comportamentul dumneavoastră și aţi face bine să nu-i dezamăgiţi. Deveniţi părinţi spiritualui odorului lor sau părinţi de rezervă în caz că pe viitor se întâmplă vreo nenorocire.
Fac aici o mică paranteză cu o poveste inspirată din viaţa noastră de familie.
(Părinţii mei au botezat câţiva copii, pe unii i-a mai văzut, pe unii niciodată. În schimb, una dintre finuţe, locuiește în spatele casei noastre, cu o situaţie materială nu foarte favorabilă și cum asta nu era de ajuns, când avea vârsta de 10 ani își pierde și tatăl, moarte survenită în urma unui accident. Rămâne alături de o mamă alcoolică și agresivă. Această fetiţă are acum 17 ani, iar mama mea îi poartă în totalitate de grijă.)
Din exemplul de mai sus se poate observa că se poate ca la un moment dat să-ţi asumi o responsabiliate asupra copilului.
Este important să ai o legătură strânsă cu părinţii și bineînţeles să fii alături de micuţ/ă.
Câteodată mai facem și fapte bune și botezăm copii bolnavi, al unor necunoscuţi pentru că nu au pe cine să-i boteze, această este cea mai mare faptă bună, dar în aceași măsură trebuie să vă asumaţi responsabilitatea.
Cum trebuie să vă pregătiţi înainte de a deveni părinţi spirituali?
Prin post, rugăciune, spovedanie, împărtășanie.
Ce avem nevoie pentru ceremonia de Botez?
– un trusou complet de botez, dacă nu doriţi ceva cu tematică sau personalizat, se poate achiziţiona și separat. Acesta trebuie să includă: o cutie unde se va pune: prospop mare
și mic, creșima, cutiuţă pentru a pune firele de păr tăiate de preot, săpun, sticluţă de mir, costumaș, fes, șoseţele, papucei, lumânare.
– vin roșu și ulei;
– o icoană ce va fi sfinţită de preot;
– o mică donaţie pentru Biserică;
– un mic cadou micuţului/micuţei și părinţilor.
După ceremonia de botez, nașa trebuie să treacă peste prag copilașul și-l dăruiește mamei spunând: “Ţi l-am luat păgân, ţi l-am adus creștin.”
Ce urmează?
Petrecerea de după Botez.
Ce poate avea loc la un restaurnat, cofetărie sau acasă, după posibilitatea și dorinţa părinţilor.
După petrecere, a doua zi sau în ziua imediat următoare, are loc îmbăierea copilului, (băiţa de a doua zi cum i se mai spune în popor).
Ce avem nevoie?
- băliuţă, prosop, păturică, costumaș după îmbăiere. În apă se va pune: mentă,
zahăr, orez, bănuţ de aur/argint, bănuţi, petale de trandafir.
Este foarte important ca la băiţă să participe doar femeile, dacă sunt bărbaţi prin preajmă ei pot sărbători.
De asemena nașa trebuie să se asigure că spală copilul bine, ca să nu miroase când va crește.
Devenind părinţi spirituali este asumarea unei responsabilităţi, este o onoare și o faptă bună în același timp.
