Suflet de femeie

Etichete

Femeie.Fericire.Durere

 

În călătoria mea am văzut femei ce au trebuit să îndure multe în numele “iubirii”, a “demnităţii”, a normelor morale. Am văzut cum s-au sacrificat pe ele în numele copiilor, soţiilor, părinţilor, fraţilor. S-au dedicat în totalitate altora uitând cu desăvârșire de ele, de sufletul lor fragil, de dorinţele lor. Am văzut cum s-au luptat cu morile de vânt, cu nedreptăţile, cu indiferenţa. Am văzut cum au închis ochii ca să nu vadă ura, cum și-au astupat urechile ca să nu audă jignirile, cum au întors obrazul ca să primească și a doua lovitură. Am văzut cum sufletul lor au fost în călcat în picioare, cum iubirea lor nu a contat, cum sacrificiile lor au fost deșarte, cum lacrimile lor au fost degeaba. Am văzut cum s-au închis în sine, cum au construit în jurul lor un zid de protecţie, cum s-au izolat de lume.

Am văzut femei mergând desculţe prin zăpadă, cu tocuri tocite, cu rochii cârpite de n și n ori, cu poșete uzate, cu mâini crăpate de atâta muncă.

Am văzut femei ce admirau rochiile în vitrină, ce se parfumau pe ascuns dintr-o mostră expusă, ce visau la călătorii și bijuterii.

Am văzut femei ce singura lor plăcere era zâmbetul copiilor, mulţumirea soţului, împlinirea prietenilor.

Am văzut femei adevărate ce au învăţat să-și croiască singure rochii din alte rochii mai vechi, ce și-au lustruit cu atâta iscusinţă pantofii, ce erau bucuroase când prindeau la reducere un parfum.

Am văzut femei ce nu s-au plâns niciodată ce au mers cu capul sus oricât de multă durere cărau în sufletul lor.

Am văzut femei ce nu au uitat că iubirea izvorăște din ele și și-au iertat soţii atunci când au greșit.

Am văzut femei ce s-au luptat cu atâta forţă cât nici măcar un batalion de soldaţi nu ar reuși să îndure.

Am văzut femei ce și-au acceptat soarta fără să se plângă, blesteme, întrebâdu-se

“Doamne de ce Eu?”

Am admirat în fiecare zi câte o femeie pentru că mă regăseam în lupta ei, în mersul ei, în zâmbetul ei, în suferinţa ei, în visele ei, în tot ce face o femeie specială.

Luna martie este dedicată femeilor. Eu aș dedica toate lunile din an. Pentru că fără Eva nu ar exista viaţă.

Apreciaţi-vă femeile din viaţa voastră! Dacă nu puteţi să le oferiţi luna, stelele și cerul măcar oferiţi-le pace, iubire, liniște sufletească, respect, libertate!

Poză realizată de fotograful: Buja Daniel.

Îl puteţi găsi pe pagina personală de facebook: https://www.facebook.com/daze.dany

 

 

Reclame

Femei singure

În lumea asta largă sunt multe femei singure ce așteaptă să apară omul potrivit, doar că uneori te plictisești să aștepţi și se întâmplă să accepţi în viaţa ta un bărbat ce nu va face nicio diferenţă. Ce nu-ţi va picta curcubeul după ploaie, ce nu te va strânge strâns în braţe dimineaţa, ce nu-ţi va sufla în ceai, ce nu-ţi va umple sufletul cu speranţă și iubire.

Va fi egoist și va fura din paleta ta de culori și nu te va picta frumos ci va arunca peste tine cu cerneală, ce se va plictisi și va fugi.

Atunci tu rămâi mai singură decât erai înainte, pentru că înainte de el te aveai măcar pe tine întreagă.

Te trezești într-o dimineaţă și începi să faci ordine în sufletul tău. Spre norocul tău el nu a fost suficient de mult timp în viaţa ta ca să-și lase amprente peste tot.

Începi să-ţi reamintești de tine, de culorile tale, că tu ești artistul și-ţi promiţi că nu vei mai împrumuta niciunui bărbat șevaletul și culorile ca să-ţi coloreze viaţa.

 

“Ce iluzie frumoasă! Să aștepţi atâta timp ca un bărbat să aducă mai multă culoare în viaţa ta…! Ţi-ai dorit să schimbi un băiat într-un bărbat.” (Adrian Cutinov)

Îl găsiţi și pe site-ul: http://www.desprerealitate.ro

 

Femeia la treizeci de ani

O femeie de treizeci de ani reprezintă irezistibile ispite pentru un tânăr. (…) O tânără domnișoară are prea multe iluzii, prea multă lipsă de experienţă, iar sexul ei este un complice prea puternic al dragostei, pentru ca un tânăr să se poată simţi flatat; pe când o femeie cunoaște întreaga gravitate a sacrificiilor ce trebuiesc făcute. Acolo unde una este atrasă de curiozitate, de ispite străine iubirii, cealaltă se supune unui sentiment temeinic. Una cedează, cealaltă alege. Femeia experimentată, dăruindu-se, pare că oferă mai mult decât pe sine însăși; în vreme ce tânăra domnișoară, ignorantă și încrezătoare, necunoscund nimic, nu poate nici compara, nici aprecia nimic, ea acceptă dragostea și o învaţă. Una ne este dascăl și sfătuitor; cealaltă vrea să înveţe totul și se arată naivă, acolo unde cealaltă este tandră. Cea dintâi nu are decât lacrimi și plăceri, cea de a doua numai voluptăţi și remușcări. Una, prea supusă, vă oferă trista siguranţă a tihnei; cealaltă pierde prea mult timp pentru a nu cere de la dragoste toate miile ei de metamorfoze. O fată nu are decât o singură cochetărie și crede că a spus totul atunci când și-a dat jos hainele; femeia are însă mii de cochetării și se ascunde sub mii de văluri; în sfârșit, ea măgulește toate vanităţile, iar novicea nu alină decât una. De altfel, se răscolesc atâtea șovăieli, atâtea spaime, atâtea temeri, și tulburări, și furtuni la o femeie de treizeci de ani, ce niciodată nu se pot vedea în iubirea unei tinere fete. Femeia la treizeci de ani știe să se facă și tânără fată, să joace toate rolurile, să fie pudică și să devină frumoasă chiar și într-o nenorocire. Între ele două, există incomensurabilă diferenţă de la prevăzut la neprevăzut, de la putere la slăbiciune. Femeia la treizeci de ani satisface totul.

Numai la treizeci de ani o femeie e în stare să cunoască resursele unei atari situaţii. Ea știe, la această vârstă, să râdă, să glumească, să cocheteze, fără să se compromită. Ea are atunci tactul necesar pentru a ataca toate coardele sensibile ale unui bărbat.

La frumoasa vârstă de treizeci de ani culme poetică a vieţii unei femei, ea îi poate cuprinde întregul curs și poate să vadă la fel de bine în trecut ca și în viitor. La treizeci de ani femeile cunosc întregul preţ al iubirii și se bucură de ea cu teama că o vor pierde; atunci sufletul lor este încă frumos de tinereţea care le părăsește, iar pasiunea lor sporește mereu, pe măsură ce viitorul le înspăimântă.

Fizionomia femeilor nu începe decât la treizeci de ani. Până la această vârstă, pictorul nu găsește în chipurile lor decât culori trandafirii și albe, surâsuri și expresii care repetă un același gând, gândul tinereţii și al iubiriii, gând uniform și fără profunzime; la bătrâneţe însă, totul a vorbit în fiinţa femeii, pasiunile s-au încrustat pe chipul său; ea a fost amantă, soţie, mamă: expresiile cele mai violente, de bucurie și de durere, în cele din urmă i-au schimonozit și i-au pocit trăsăturile, i s-au întipărit în mii de riduri, care toate au un limbaj; iar un cap de femeie devine atunci sublim prin groaza lui, frumos prin melancolia lui sau magnific prin liniștea sa.

• Honoré de Balzac-Femeia la treizeci de ani

Femeia la 30 de ani

Femeia la 30 de ani este exact cum ea și-a dorit să se “sculpteze”. Ea însăși este mâinile artistului!

Ea de-a lungul anilor s-a lăsat marcată și a învăţat lecţii de la oamenii ce au trecut prin viaţa ei. Unii au ales să rămână, alţii au plecat grăbiţi.

A învăţat lecţii când se aștepta mai puţin. A învăţat că viaţa bate filmul, că schimbările te fac mai puternic și te ajută să-ţi cunoști limitele. S-a lăsat provocată de ea, de ceilalţi dar și de viaţă.

Femeia la 30 de ani știe ce i se potrivește, de ce are nevoie, pe cine să lase în viaţa ei, cum să se despartă de cineva fără să jignească sau să rănească.

Femeia la 30 de ani poate fi mamă, iubită, amantă, prietenă, toate în același timp fără să obosească.

Cel mai important este faptul că la 30 de ani în sfârșit înveţi să te accepţi, să te iubești, să te preţuiești.

Femeia la 30 de ani încă are multe vise de îndeplinit, dar este mult mai încrezătoare în ea ca niciodată și știe că va reuși.

Femeia la 30 de ani nu se lasă minţită, manipulată, trădată.

Acceptă diveristatea și-și iubește libertatea!

 

EA este eroina mea

Etichete

Iubire infinită=Mama

“Deci: este cel mai greu lucru în viaţă să fii mamă…dar este și cel mai frumos sentiment de care trebuie să vă bucuraţi.”

Cuvintele unei mame eroine. O mamă ce nu ne-a reproșat niciodată câte sacrificii a făcut pentru noi.

Nu sunt mamă dar am observat mamele în jurul meu și am văzut cu câte iubire, dăruire, pasiune, dedicaţie, luptă, sacrificiu, își fac această “meserie”.

Mămico să știi că te-am văzut când nu puteai închide un ochi din cauză că nu știai nimic de noi, că nu puteai să mănânci pentru că noi nu eram bine, că te topeai de dorul nostru, că te sufocai în lipsa noastră, că făceai atat de panică dacă nu dădeai de una de noi, că îţi treceau toate gândurile negre că te rugai ca noi să fim bine, să ajungem în siguranţă acasă.

Mămico te-am văzut și am asistat uneori neputincioasă la nedreptăţile ce ţi s-au făcut. Mămico atunci juram că nu am să te rănesc sau să te dezamăgesc niciodată, dar am făcut-o iar tu m-ai iertat ca și când nu s-a întâmplat nimic.

Mămico eu ţi-am simţit suferinţa, dar nu am știut cum să ţi-o alin. Am încercat să-ţi șterg lacrimele de pe obraji dar când mă apropiam de tine, tu de fiecare dată îmi zâmbeai. Mămico am vrut să-ţi fiu scut pentru cuvinetele urâte și reproșurile pe care le-ai primit din cauza noastră, dar nu am reușit.

Mămico aș fi vrut ca timpul să nu-ţi lase urme pe corp, pe chip, din cauza noastră.

Mămico iartă-mă că nu îmi fac timp să îţi arăt cât de mult te iubesc și te preţuiesc.

Dar să știi că:

 

Nimeni nu ne-a protejat mai mult decât ai făcut-o mătale.

Nimeni nu ne-a oferit mai mult fără să ceară nimic la schimb.

Nimeni nu ne-a purtat mai mult în suflet.

Nimeni nu ne-a iubit mai mult.

Nimeni nu și-a sacrificat propria fericire.

Nimeni nu și-a abandonat visele pentru noi.

Nimeni nu se va mai încrede mai mult în noi decât ai făcut-o mătale.

Nimeni nu te va egala în niciun fel.

Nu de puţine ori mămico ne-ai zis că cea mai mare fericire suntem noi, că noi suntem împlinirea ta sufletească, bogăţia, palatele și diamantele nu se pot egala cu ceea ce simţi pentru noi.

 

 

Întrebare și răspuns

Etichete

Iubire. Fericire.

“Dacă ai putea să-ţi vezi viaţa ta de la început la sfârșit, ai schimba ceva?” întrebare din filmul Arrivals (2016).

Nu pot ghici cum se va desfășura viaţa mea de acum încolo dar știu ce am trăit până acum. Unii oameni se vor eschiva și vor răspunde că și-au acceptat trecutul sau că sunt mulţumiţi cu deciziile pe care le-au luat și nu ar schimba nimic. Eu am să fiu sinceră. M-aș schimba pe mine într-o perioadă în care am uitat că eu sunt cea mai importantă din viaţa mea. Știm cu toţii când iubim uităm de noi și ne focusăm doar pe persoana iubită. Această atenţie obsesivă te secătuiește de energie, te face să pierzi controlul asupra propriei tale vieţi.

Viaţa mea, dragostea mea, timpul meu i-l dedicam cuiva care nu preţuia suficient din ceea ce primea. Poate că primea mai mult decât avea nevoie, poate că eram eu prea darnică, prea dornică să-i arăt cât de mult îl iubesc.

Această agonie a durat ceva timp… timp pe care nu aveam să-l mai recuperez niciodată, timp în care am primit atenţie cu ţârâita ca atunci când te uiţi la clepsidră să se scurgă nisipul. Deși au fost mai multe tentative să mă desprind de el, era încă ceva ce mă ţinea atât de legată. Sentimentele erau prea puternice, amintirile, răbdarea sau poate că încă nu-mi pierdusem în totatlitate  speranţa. Eram sigură că voi reuși să mă facă să fiu cea mai importantă din viaţa lui. Nu s-a întâmplat asta ci lucrurile se degradau din ce in ce mai mult. M-am trezit într-o dimineaţă și mi-am dat seama că timpul lui s-a scurs. Am început să fac ordine în gânduri, să mă eliberez de amintiri și încet, încet mi-am recăpătat viaţa mea.

Ce dulce a fost reîntâlnirea cu mine, ce multe aveam să descopăr despre mine, cât de frumoasă mă vedeam de data asta prin ochii mei, cât de puternică deveneam zi de zi.

Acea zi a fost un nou început, o nouă șansă la viaţă, o nouă iubire ce aveam să o port cu mine zi de zi!

Dacă nu aș fi lăsat să se întâmple asta nu m-aș mai fi iubit atât de mult acum. Pentru că noi oamenii dar mai ales femeile iubim până la disperare și când ne pierdem speranţele ne recuperăm sufletele!

Sufletul meu este cu mine azi, al tău unde l-ai lăsat?

 

Masca ascunsă a prieteniei

 

Eu și M. ne-am cunoscut în liceu, după ce ea s-a transferat de la un alt liceu în clasa noastră. Ȋntotdeauna  m-am atașat de oameni ce au nevoie de ajutor, ce se simt singuri, neajutoraţi. Mă simt responsabilă pentru cei din jurul meu, cu toţii am trebui să fim. După câteva săptămâni ne-am împrietenit și ne-am dat seama că avem foarte multe în comun, aceleași vise, atâtea dorinţe. Eram de nedespărţit. Împărţeam totul dar mai ales timpul! Întotdeauna am avut răbdarea de a-i asculta pe alţii fără să cer ca cineva să-mi asculte gândurile. Eram mereu disponibilă.

Relaţia noastră de prietenie a durat exact 4 ani de liceu. Ce s-a întâmplat? Ce s-a schimbat sau cine s-a scimbat?

După ce am terminat liceul ne-am înscris amândouă la facultate în Iași deși ne plănuisem să mergem în București. Se zice că nu cunoști un om până nu stai în aceași casă, pot să confirm acest lucru. Am închiriat împreună un apartament. Eram 6 fete nebune, 3 generaţii diferite, 3 îmi erau surori și 2 colegi de liceu și prietene bune.

Încet, încet am început să ne cunoaștem mai bine și mi-am dat seama că nu este omul ce a pretins să fie. După nici 3 luni de când împărţeam aceași casă am avut o ceartă mai aprinsă. Mi-a reproșat că plătim prea mult la utilităţi, deși împărţeam totul în mod egal,că eu și surorile mele punem prea multe haine la spălat, că i-a fost mâncată din mâncare, deși ea prefera să arunce mâncarea decât să o împartă cu alţii iar noi eram crescute să împărţim totul.

Ea a hotărât că se mută pentru că nu este fericită. Nu am înţeles niciodată ce anume o făcea nefiricită și oricum ar fi nu renunţi la un prieten atât de ușor și nu-l lași baltă când trece printr-o perioadă dificilă!

Acel moment, acea ceartă m-a trezit la realitate! Eu eram prietena ei ea de fapt nu îmi era! Când am avut cel mai mare nevoie mi-a întors spatele!

Am știut din momentul ce a plecat pe ușă că nu mai aveam să fim prietene. Mi-a trădat încrederea, mi-a întors spatele, m-a tratat cu indiferenţă iar eu nu aveam cum sa uit și să iert așa ușor.

Spectacolul a continuat. A încercat să mă intimideze, să mă manipuleze, să înventeze lucruri despre mine. Nu i-am răspuns niciodată la jignirile ei ci am tratat-o cu indiferenţă!

Sunt 10 ani de când am terminat liceul și poate că sunt mai nostalgică dar această despărţire îmi reamintește că nu avem nevoie de unii oameni în viaţa noastră. Unii oameni ne împiedică evoluţia, ne calcă demnitatea, ne taie aripile, ne sufocă visele, ne spulberă speranţele, ne face să ne simţim mizerabili, ne crează fobii, ne face să ne pierdem încrederea.

De unii oameni trebuie să ne despărţim până ce nu devenim și noi ca ei!

 

Te rog…

M-ai rănit când:

• te-am așteptat iar tu nu ai mai venit;
• te-am sunat iar tu nu mi-ai răspuns;
• ţi-am trimis mesaje dar nu am primit niciun răspuns;
• te-am căutat iar tu m-ai evitat;
• ţi-am spus: “Te iubesc” iar tu mi-ai răspuns “Știu” în loc de “Și eu”;
• m-ai lăsat să-mi fac planuri în doi deși știai că voi rămâne singură;
• mi-ai promis și ai uitat;
• m-ai minţit în loc să ai curajul să-mi spui adevărul;
• mi-ai înșelat așteptările;
• mi-ai trădat încrederea;
• planurile noastre au devenit ale voastre;
• m-ai înlocuit fără să clipești;
• sentimentele nu au fost împărtășite;
• ai fost prea orgolios să spui: “Ȋmi pare rău”.

 

Draga mea,

Etichete

Surori.Fericire. Recunoștiinţă

Jurnal 15 mai 2004

“Bună scumpa mea surioară,

Îţi mulţumesc din tot sufletul meu că îmi oferi prilejul de a completa în acest jurnal. O să încerc în câteva rânduri să îti transmit o mică parte din gândurile mele. Ţi-ai dat deja seama cât de mult însemni pentru mine, ești cea mai scumpă și iubită soră pe care o poate avea cineva. Este cert că ești una dintre cele mai dragi fiinţe ale mele, locuiești în înima mea alături de alte câteva persoane.

Ȋţi mărturisesc că pe lângă faptul că ești sora mea, mai ești și prietena mea cea mai bună.

Ești o persoană extraordinară, pe lângă frumuseţea ta angelică mai posezi și un suflet foarte bun ca a unui înger. Ești foarte bună, deșteaptă, cu multe talente, o scriitoare excelentă.

Te iubesc și îţi doresc mult succes în viaţă! “

 

Jurnal 9 iunie 2016

 

Draga mea surioară,

Îţi mulţumesc din tot sufletul că faci parte din viaţa mea. O să încerc în câteva rânduri să îti transmit o mică parte din gândurile mele. Știi deja cât de mult însemni pentru mine, ești cea mai scumpă și iubită soră pe care o poate avea cineva și sunt norocoasă că te am. Cu siguranţă ești una dintre cele mai dragi fiinţe ale mele, te asigur că și tu locuiești în inima mea, alături de alte câteva persoane pe m².

Ȋţi mărturisesc că pe lângă faptul că ești sora mea, în toţi acești ani ai fost pentru mine: prietenă, învăţătoare, profesoară, mamă, confidentă.

Ești o persoană extraordinară, să nu uiţi niciodată asta. Dacă te îndoiești de asta vreodată, am grijă eu să-ţi reamintesc. Ai fost întotdeuna un model pentru noi toate. Am învăţat de la tine să devin femeie, să duc un stil de viaţă sănătos, să am grijă de sufletul meu fragil de femeie.

Te iubesc! Am certitudinea că ești o femeie extraordinară si vei fi o mămică exemplară. Îţi urez să te bucuri de viaţă!

Cu drag mica ta scriitoare!

Poză din arhiva personală, împreună cu Nicoleta Stancu (2015)

 

 

Definiţia iubirii: Mama

Etichete

Iubire. Mama

 

 

Dacă jumătate din mame din lumea asta ar fi ca TINE, lumea ar deveni mai bună.
Ne-ai ajutat să ne îndeplinim visele și dorinţele, ne-ai ajutat să ne descoperim și să ne acceptăm, ai fost alături de noi în orice etapă din viaţă, ne-ai îndrumat cu sfaturi și nu ne-ai interzis nimic. Ai fost alături de noi la victorii și la eșecuri, nu ne-ai reproșat niciodată nimic, ne-ai încurajat să luptăm cu adevărat pentru ceea ce nedorim, ne-ai învăţat ceea ce nici o școală din lumea asta nu ne poate învăţa: compasiune, iubire, pace și înţelegere.
Ai crezut în noi și ne-ai inspirat încrederea și stima de sine. Am devenit ceea ce suntem doar datorită ţie.
Ai făcut numeroase sacrificii pentru noi, dar niciodată nu te-ai plâns că ţi-e greu sau este imposibil. Nimeni nu ne putea oferi mai mult decât ne-ai oferit tu, nimeni nu ne putea da iubirea și căldura sufletească.
Dacă privesc în ochii tăi văd și înţeleg ceea ce înseamnă sacrificiu. Dacă te ascult înţeleg înţelepciunea cuvintelor tale.
Fiecare parte din noi e o parte din tine, fiecare parte din corpul tău scrie o poveste iar tu ai făcut ca acea dorinţă pe care o porţi în suflet să se realizeze.
Poate că ceilalţi “copii” se pot mândri că mamele lor sunt: medici, avocaţi, profesoare, au o carieră de succes, eu sunt mai fericită decât toţi pentru că am o mamă perfectă, căruia i-aș putea oferi toate medaliile de aur și toate florile și nu ar fi suficient.
Știu că tu ești fericită când noi zâmbim, că ești tristă când noi suferim, trăiești împreună cu noi aceleași emoţii. Pentru noi ești cea mai bună mamă din lume.
Mi-aș dori enorm să fiu și eu peste ani măcar un sfert din ceea ce ești tu și din ceea ce ai realizat.
Uneori fericirea îi mai aproape de noi decât credem dar din păcate nu știm să o preţuim
Te iubesc enorm!